3:03 pm - duminică august 23, 8950

Sensul istoriei

2645 Viewed Alexandr Dugin 4 responds
dugin athos 2

Astăzi vom vorbi  despre istorie.

În societatea noastră circulă părerea că istoria ar reprezenta cunoaşterea faptelor din trecut. Dar o astfel de definiţie este nu doar inexactă, ci şi radical greşită. Aici nu este vorba despre cunoştinţe, despre fapte sau despre trecut. Este vorba în genere despre cu totul altceva.

Omul trăieşte în timp. Dar el mai trăieşte şi în cadrul procesului de gândire. Gândul şi timpul sunt strâns legate, sunt împletite inseparabil între ele. Gândul şi timpul sunt de nedespărţit. Întregul proces al gândirii logice şi orice fel de gândire în general se desfăşoară în jurul următoarei axe: dinspre început către sfârşit, de la premisă spre concluzie. Tocmai de aceea orice concluzie este o mică poveste, în care există intriga, procesul şi deznodământul, finalul, rezultatul. Iar aici primează sensul. Gândirea nu poate fi lipsită de sens.

Prin urmare, istoria – şi istoria civilizaţiei, a religiei, a ţării, a poporului sau a unei persoane aparte – înseamnă în primul rând sensuri. Nu faptele, nu trecutul, nu cunoştinţele, ci anume sensurile. Dacă, să zicem, noi cunoaştem un eveniment, sensul căruia ne scapă în totalitate, acest lucru nu are nici cea mai mică tangenţă cu istoria. Istoria începe acolo unde începe şi sensul. În ultimă instanţă, orice istorie – atât cea adevărată, cât şi cea imaginară – este istoria gândului, este gândul însuşi, este mărturia existenţei umane. Însăşi existenţa omului este una istorică, desigur, în măsura în care este conştientizată.

Trecutul este doar o parte a istoriei. El ne este necesar doar ca premisă, ca început, ca introducere a parametrilor de bază, ca un vector predeterminat. Anume prin raportarea la trecut îşi ia începutul gândirea. Mai mult decât atât. Trecutul devine un trecut istoric doar dacă reuşim să îi înţelegem sensul. Un trecut fără sens nu este bun de nimic. El e chiar nimicul în sine. Pătrunderea trecutului cu puterea gândului este necesară nu ca un efort în sine, ci pentru a ne ajută să gândim  corect în prezent. Mai mult decât atât, trecutul trebuie conştientizat, deoarece numai astfel şi prezentul, şi viitorul pot avea un sens. Dacă ne-am pomeni într-o lume fără trecut, fără început, fără origine, nu vom mai şti nici cine suntem, nici încotro să ne îndreptăm. Noi pur şi simplu nu vom mai exista. Va rămâne doar o cuantă lipsită de orice sens a unei prezenţe iraţionale, iar nu omul.

Dar atunci când trecutul capătă sens, noi ştim cu certitudine: suntem o cultură, o civilizaţie, o biserică, un stat. Trecutul istoric este cel care ne explică nouă pe noi înşine. Datorită acestuia noi căpătăm o existenţă plenară – o existenţă istorică. Şi această existenţă este în prezent. Dacă ştim cine suntem, atunci ştim şi ce e de făcut, şi încotro să mergem, însă ceea ce contează şi mai mult – cum să fim. Pentru că „a fi” este mult mai important  decât a face sau a merge. Dar pentru un om „a fi” este cu totul altceva decât este „a fi” pentru un animal sau o piatră. Omul nu poate exista fără a gândi, fără a reflecta asupra existenţei. Tocmai de aceea însăşi existenţa noastră este una istorică.

Iar dacă lucrurile stau aşa, atunci istoria însumează în sine timpul prezent. Istoria este ziua de azi. Dar ziua de azi are sens doar dacă există ziua de ieri. Un silogism poate fi rezolvat doar atunci când cunoşti premisa. Noi  dezlegăm un silogism, noi gândim în timpul prezent, dar ne sprijinim pe începuturi – pe originile noastre, pe identitatea noastră.

În cele din urmă, istoria include în sine viitorul. Viitorul este făurit în prezent, sprijinindu-se pe trecut. Vectorul este lansat în trecut, el îşi găseşte continuarea sau se opreşte, uneori deviază, se abate de la curs, totul depinde de faptul ce fel de prezent avem. Este oare vorba într-adevăr de prezent sau este vorba despre un prezent contrafăcut, fals. Istoria este orientată spre viitor – acolo se află scopul ei, care a fost stabilit în trecut. De aceea şi viitorul este în mod necesar unul istoric. Anume acolo vom primi dezlegarea, concluzia, rezultatul: oare am procedat corect, am mers în direcţia corectă, dar principalul e să ne dumirim dacă am trăit cu adevărat sau doar ni s-a părut că trăim…

Istoria se constituie concomitent din toate cele trei dimensiuni ale sale – trecut, prezent şi viitor,  acestea având un înţeles inseparabil. De aceea viitorul îşi are propria sa istorie, care se scrie nu doar atunci când viitorul va veni şi se va transforma în trecut; istoria viitorului se scrie deja acum, iar sensurile ei de bază au fost scrise încă în trecut, atunci când totul abia începea: poporul, cultura, ţara, biserica. Atunci când noi înşine ne luam începutul. Anume pe asta se întemeiază toate profeţiile, prezicerile şi în definitiv proiectele şi planurile temerare. Toate acestea constituie istoria viitorului, ea nefiind mai puţin importantă decât istoria prezentului sau cea a trecutului. Toate sunt legate între ele în mod indisolubil. Tout se tient (fr.: Totul se potriveşte). Toate cele trei timpuri. Şi numai toate acestea luate împreună constituie istoria.

P.S.: Istoria trebuie să reprezinte principalul scop al învăţământului, educaţiei, formării. Prin intermediul istoriei noi cunoaştem totul: gândul, cultura, tradiţia, identitatea. Istoria este ceva mai mult decât o profesie, istoria suntem noi înşine, este destinul nostru.

 

Provident Romania
Don't miss the stories followReCunoaste adevarul! and let's be smart!
Loading...
0/5 - 0
You need login to vote.
Dugin si Rosca la Bucuresti

Un gânditor rus îndrăgostit de cultura română: Dughin la București

manifestul de la chisinau

Manifestul de la Chişinău

Related posts
4 Responses to “Sensul istoriei”
  1. M_D_L
    # iunie 17, 2017 at 3:36 am

    Alta dughineala, vorbe la misto. Vrem ceva cu aplicatie practica directa, care sa duca la progres economic si la transformarea societatii, tinand seama de necesitatea stoparii poluarii, de reducerea consumului de materii prime si de combustibili fosili, de stabilizarea populatiei, etc. Gogosile dughiniste, care nici zahar n-au pe ele, nu ne satisfac. Lumea trebuie sa se transforme total, sau vom muri toti. Ne vom sufoca de la gazele de esapament, nu vom avea mancare si apa de baut, ne vom lichida unii pe altii. Dughin nu le are cu d-astea, e simplu politruc.

  2. Nicu Cohen
    # iunie 26, 2017 at 6:11 am

    Suna  frumos si  poetic   dar   se stie ca   ” istoria ”  este  o  stiinta  abstracta  ( la  fel  ca  ” legile ”  oricarui  sistem  roman  corporatist  sclavagist  ) si  este  facuta  de  puterea  politica  dupa  cum vrea  ea  nu dupa  realitate . Eu  iubesc  Rusia  foarte  mult  dar  Rusia  este  si ea  o  societate  CORPORATISTA   romana   sclavagista  .Oamenii sint  numerotati ca  vitele de la  nastere , se creaza  persoane  fictive  false  in numele  copiilor nou nascuti  prin  frauda  . In  lumina  acestei  situatii   frauduloase  vrajeala  de  mai  sus  devine  seaca  si   fara  miez  real  in  rezolvarea  problemelor  sociale   . E  buna  pentru   natarai  bun  de dus  de  nas  si  sacrificati  in  razboi / belum  pentru  interesele  oligarhilor   corporatisti   care  isi  finanteaza  afacerile  cu  bani  de la aceasi   bancherii care  finanteaza  si  corporatile  americane  ..Asa  ca  …. quo  vadis  Dughin ? 

  3. M_D_L
    # iunie 28, 2017 at 4:31 am

    Atat comunismul, cat si capitalismul, sunt sisteme sociale „defecte”. Capitalismul si partidele politice au fost inventate de patura bisnitareasca-camatareasca, ca sa-i scoata din circuit pe vechii proprietari de pamant (ape, etc), pe feudali si pe monarhi. Capitalismul pune accentul pe satisfacerea lacomiei unor grupuri restranse, care in final distrug planeta (poluare, epuizarea resurselor), duc la stare conflictuala permanenta si la inechitate sociala. Comunismul a fost introdus in tarile mai inapoiate, unde varianta „democratica” nu dadea randament, in sensul dorit de bisnitari. Nici comunismul nu era mai breaz, decat la nivel declarativ. La comunisti individul nu conteaza, varfurile (intelectuale) sunt aplatizate. In ambele societati se da nas prostimii. La comunisti si sub aspect economic – prostii aveau salariul mai mare decat specialistii, iar in „democratie” ii ametesc pe prosti cu lozincaraia, cu drepturile minoritatilor (anormalilor de tot felul).Dughin nu propune un sistem social nou, vine cu carpeli la sistemul capitalist, in varianta ruseasca. Nici nu il duce mintea, ca este rus (se pare). De chestii din astea s-au ocupat mai mult khazarii, care aveau venituri consistente rezultate din bisnitareala si camatareala si isi permiteau luxul sa mai si gandeasca. Ei au pus la cale schimbarile de sistem social (Revolutia Franceza, capitalismul – aparut initial in Anglia, comunismul introdus cu forta in Rusia).

  4. vasile dumitru
    # iulie 31, 2017 at 12:15 pm

    ajunsi in eternitate se vad toete trei.prezent trecut si viitor.daca reusim sa ne reitoarcem in materie devenim profeti.pe care pb.nu baga nimeni in seama.

Leave a Reply to M_D_L

XSLT Plugin by Leo Jiang